taină în trapezarul de la mănăstirea Frumósa, de lângă Iaşi şi luaŭ măsurile de pe urmă pentru ca să isbutéscă mişcarea de a doua di. Dintre toţi boerii sfetnici, Vasile Lupul grăia cu mai mare foc şi înteţia ura adunărei asupra lui Alexandru Iliaşi şi a lui Baptiste Veleli. De odată, când Lupul făcea să răsune boltele înegrite de anĭ ale trapezarului, cu vocea lui răsunătóre, se deschide o uşuliță din fundul salei şi apare o țigancă bătrână....

Toţi boerii se îngroziră, creḍênd că sunt trădaţă, că eraŭ spionați de ómenii domneşcă.

Dér tiganca merge drept la Vasile Lupul şi pironindu-şi ochii asupra lui, dice:

El este!... Să trăeșcă Măria Ta!... El e Vodă!... O bucățică de pâne, Măria Ta.... Boerii se uită mirați la ţigancă şi la Lupul. Apoi mirărei succed simțiminte diverse:

Audi! Lupul Domn!... gândi unul.

De ce el Domn şi nu eŭ? cugetă altul... Va să dică noi să lucrăm, să ne punem în primejdie viéţa şi el să se bucure de munca nóstră? îşi dise al treilea....

Vasile Lupul înţelésă gândurile cari, ca ful

gerul străbătusă mintea boerimeĭ, dar el singur era înmǎrmurit sub impresiunea apariţiuneĭ.

Boeri veliţi, nu vě speriați, disă atunci părintele Varlaam egumenul mănăstireĭ, care, înţeles cu căpităniile rěscóleĭ, era şi el de faţă, la sfatuire. — Nu vě speriață. — Nu este vre-o iscódă Domnéscă, e o biată ţigancă nebună... O ţinem închisă, colo, în paraclis şi am uitat să încuiă uşa din partea trapezarului....

Nebună, nebună, gândi însă în fundul minţei séle călugărul, dar prin buzele nebunilor de câte-ori n'a eşit graiŭ de la Dumneḍeŭ!...

Ceea-ce linişti deplin pre boeri fu vorba istéţă a lui Vasile Lupul, care înţelese cugetul boerimeĬ. De mine vě îngrijiți boeri? dice Lupul? Décă mână isbutim, Domn va fi Barnoski, prietenul nostru, boiarul care se bucură de încrederea, de iubirea d-vóstre.

II.

Se şcie că răscóla isbuti. Alexandru Iliașă fu condus la hotare.

Se scie că poporul în turbarea lui se năpusti asupra lui Baptiste Veleli şi-l măcelări...

Se mai spune de graiul netăcut al condeelor bătrâne, că din mulţimea rěsculată cine-va a asverlit în Vasile Lupul cu un os mare.... Lucrul a fost dat pe socotéla unui rěŭ chitaciu, care ar fi fost voit să lovéscă cu osul pre Alexandru Iliaş, cum îl scoteaŭ boiării din Iaşi afară, ca să nu-l sfâşie şi pe el poporul, dar adevĕrul e că lovitura era îndreptată asupra lui Lupul, de către unul din boerii, cari luaseră parte la sfătuirea din trapezarul mănăsrireĭ.

III.

Lupul se ţinu de jurămînt: Barnoski veni din Polonia şi el fu Domnul Moldovei. Boerii uitară vorba țigăncei nebune de la mănăstire. Dar câţi-va ani după aceea, téra întrégă şi tótă boerimea deteră Domnia lui Vasile Lupul.

Când cu mare alaiŭ Lupul era dus la biserica Sf. Nicolae, ca să-l ungă de Domnie, la uşa bisericei Lupul fu întêmpinat de Tiganca nebună. Era acum de tot bătrână şi aprópe făcută ghem de greutatea anilor.

El este, Lupul Vodă!.... dise tiganca....

Boerul de la monăstire.

Domnitorul îşi aminti cele întêmplate cu atâţia ani în urmă. Prevestitóreĭ séle de domnie, noul Domnitor îi dete din acé di tótă îngrijirea, dăruindu-i case şi vii lângă Iaşi...

Némul țigăncei primi de la Vasile Lupul, carte de iertare din robie şi la mórtea țigăncei, moşteni tótă averea ei: casa și via....

Până astăḍi, tot délul unde era via țigăncei, în apropiere de Iaşi, se chiamă: „La nebuna“.

Iaşi, 1890.

Mihaiu-Vodă Vitézul hotărîse să înfiinţeze oraş din satul moştenesc al Ploeşcilor. El chiămă înainte-i pe Pârcălabul satului şi-i dice:

Pârcălabe, voiŭ să-mi vindeţă satul, că am să fac têrg în calea Ardélului, la eşitul Prahovei din munţi.

Mărite Dómne, Ploeşcenii sunt moşneni ómení slobodi, oşteni credincioşi ai Măriei Téle, şi cum oşteni şi ómeni slobodi vor să rămână, eĬ sărută mâna Măriei Téle, dar nu-ţi vînd moşia lor. 'Mi trebue totuşi moşia vóstră, mě înțelegi Parcălabe!