DEDICATIUNE

In 1883, în luna Maiŭ, visitam, însoţit de amicul meŭ d. de Rosny, esposiţiunea frumóselor arte, séŭ cum se dice, salonul anual.-Pe cât mare 'mi era intusiasmul contempland nenuměratele cap-d'opere expuse, pe atâta, mărturisesc, mě simţiam umilit, ca român, amintindu-mi de starea în care se află artele în patria mea.

A doua di prânziam la d. Carnot, ilustrul meŭ preşedinte de la Institutul etnografic frances. Veni vorba despre salon şi nu putui ascunde regretele mele, că România nu posede aprópe nimic în artele plastice, şi că de abia aŭ făcut câţi-va modeşti paşi în pictură.

Romania, dise d. Carnot, este o ţéră destul de avută, ca să aibă împodobite pieţele